C.A.R pentru persoanele nebancabile, avantaje nete în economisire și creditare
În peisajul financiar pestriț de astăzi, existent pe plan local, e o adevărată provocare să alegi finanțatorul potrivit, acea instituție care să te ajute dar și care să te protejeze, în caz de nevoie. Românii cu bani puțini, căci lor ne adresăm în principal de astă dată, au ajuns să fie bulversați de avalanșa de oferte promovate pe canalele de televiziune de instituții financiare nebancare apărute în anii din urmă, oferte care nu odată s-au dovedit a fi înșelătoare în materie de costuri. Climatul le este favorabil acestora pentru că nu le este supravegheată activitatea.
Spre a evita posibile capcane de acest fel, vă reamintim că există în România și case de ajutor reciproc (C.A.R.) care nu au apărut peste noapte, care au un istoric de zeci de ani, deci o activitate probată în timp. Casele de Ajutor Reciproc au o vechime în țara noastră de peste o sută de ani, iar sistemul lor este reprezentat cel mai bine la ora actuală ca stabilitate în timp și rețea, de Uniunea Națională a Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților din România, structură cu peste un milion de membri.
Cum funcționează astăzi o astfel de casă de ajutor reciproc? Pe baza unui sistem dual – de economisire și creditare – menit să contribuie la întrajutorarea membrilor săi. Ar fi de precizat că majoritatea membrilor C.A.R. sunt persoane nebancabile, deci cu venituri reduse, care nu sunt eligibile pentru credite bancare. Fiecare membru participă regulat cu bani la constituirea fondului social propriu (de minimum 30 lei, cu mențiunea că sumele acumulate în timp nu pot să depășească 8% din totalul fondurilor sociale ale membrilor unei case). Economisirea poate veni la pachet cu creditarea membrului, împrumuturile tradiționale, specifice caselor de ajutor reciproc, putând merge până la de trei-cinci ori fondul social acumulat de membrul C.A.R. Un astfel de împrumut, acordat pe 3-5 ani, se bazează pe prudențialitate, fiind condiționat, ca mărime, de venitul net realizat de solicitant, prin urmare de posibilitatea de rambursare a acestuia. Garanția la împrumut e dată de fondul social acumulat de solicitant iar restul sumei de 1-2 giranți (în funcție de mărimea împrumutului, persoane care vin drept garanție cu salariul). Datorită modificărilor legislative din acest an nu mai sunt admise garanțiile imobiliare la casele de ajutor reciproc. Toate fondurile membrilor acumulate la C.A.R. sunt investite numai în împrumuturi către membri, casa nefăcând alte plasamente.
Care sunt principalele avantaje în a fi membru al unei C.A.R. din sistemul U.N.C.A.R.S.R. la ora actuală? În primul rând, la banii economisiți sub formă de fond social, se obține o bonificare reprezentativă. La nivelul anului 2016, în sistemul U.N.C.A.R.S.R., media bonificării a fost de 3% pe an dar sunt case mari care au acordat, în perioada 2013-2016, o dobândă de 5% la fondul social tradițional, cu mult peste dobânzile bancare la depozite, care au depășit cu greu 1% pe an, iar în prezent se află sub acest prag. Apoi, dobânda la împrumuturile tradiționale este de 6-8% pe an, în condițiile în care există instituţii financiare nebancare (I.F.N.) deosebit de agresive în a câștiga cotă de piață ce acordă credite de consum la dobânzi astronomice, iar penalitățile pentru întârzieri la plata ratei aduc adesea clientul în situația de a nu mai putea rambursa banii. În cazul caselor de ajutor reciproc, nu sunt percepute comisioane şi în foarte puţine cazuri penalități de întârziere la plata ratei, existând inclusiv posibilitatea de amânare a ratei o anume perioadă, atunci când membrul C.A.R. traversează situații deosebite.
Latura socială este una distinctă, definitorie, în structura casei de ajutor reciproc. Fiecare casă acordă, din fondurile proprii, ajutoare materiale în caz de deces sau de boli incurabile, precum și burse pentru copii cu rezultate meritorii la învățătură, copii aparținând unor membri ai C.A.R.
Pe scurt, sistemul C.A.R. în esența sa și-a păstrat în ani un profil aparte și, deși nu mai are astăzi drept caracteristică principală activitatea cu membrii unei singure întreprinderi, și-a păstrat spiritul de întrajutorare și latura socială, câștigând în performanță prin informatizarea sistemului, angajaţi profesioniști, achiziţionarea numeroaselor sedii moderne și extinderea în teritoriu, mai ales în mediul rural, acolo unde băncile nu și-au propus să ajungă, cel puțin deocamdată. Casele de ajutor reciproc serioase, ce continuă tradiția locală de zeci de ani în domeniu, au apărut dintr-o necesitate și vor exista atâta timp cât se vor baza pe încredere în relația cu membrii. Aceasta a fost și rămâne cheia reușitei lor.
Uniunea Națională a Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților din România